Repere

148

Provocarea secolului: Soiuri tradiionale vs. soiuri moderne

autor

infoFERMA.ro

distribuie

Conservarea biodiversitaii in peisajul agricol este o adevarata provocare pentru aceasta perioada istorica a umanitaii, provocare ce rezulta din necesitatea inelegerii funciilor combinate ale agrobiodiversitaiiecologice si socialea contribuiilor pe care le are, atat pentru ecosistem, cat si pentru societate. Extintia speciilor, drama istoriei agriculturii Una dintre cele mai grave consecine ale activitailor antropice nesabuite este extincia a numeroase specii. Dea lungul existenei sale, omul a folosit circa 10.000 de specii de plante de cultura. Conform statisticilor FAO, astazi, 90% din producia de alimente este asigurata de circa 120 de specii de plante de cultura. Pe langa reducerea drastica a diversitaii specifice, odata cu apariia agriculturii industrializate a inceput un proces accentuat de eroziune genetica. Soiurile vechi si varietaile localede plante de cultura au fost si sunt cele mai afectate, in favoarea soiurilor moderne Giuliani, 2007. In prezent, cresterea productiei agricole se bazeaza, in principal, pe utilizarea masiva a chimicalelor pentru fertilizare si pentru combaterea parazitilor, pe folosirea combustibililor fosili, a irigatiilor, a soiurilor moderne de mare productivitate. Extinderea acestor tehnologii agricole se explica si prin faptul ca sunt mult mai simple si mai usor de gestionat. Pe termen lung, agricultura industriala inseamna insa poluarea mediului ambiant, subrezirea starii de sanatate a societatii umane si pierderea ireversibila a diversitatii agricole. In multe tari in curs de dezvoltare, soiurile traditionale continua sa asigure o buna parte din productia agricola, chiar si dupa aparitia soiurilor moderne. Explicatia consta in faptul ca, soiurile vechi si varietatile locale au un randament mai bun, stabilitate mai mare, rezistenta ridicata la factorii de stres biotic si abiotic, iar necesarul de inputuri energetice este mult mai scazut. Avantajele ameliorarii tradiionale Agricultura taraneasca intretine biodiversitatea in campuri. Reinsamantarea semintelor rezultate din cultura proprie participa la mentinerea varietatilor adaptate la sistemul agricol traditional, contribuie la adaptarea lor la evolutia climatica, agronomica, economica, sociala sau culturala si la sporirea diversitatii acestora. Seminele tradiionale, resurse genetice vegetale, au fost folosite si imbunataite in timpuri in care sistemul alimentar era organizat la scara mica pentru satisfacerea nevoii de hrana la nivel local, deci la nivelul unui lant alimentar scurt. Ameliorarea tradiionala sa facut in condiiile in care nu se foloseau practici care erodeaza solul sau produc emisii de CO2 si nici inputuri chimice utilizarea pesticidelor in cultivarea varietailor tradiionale conduce la un randament scazut al produciei. Deci, seminele tradiionale sunt potrivite pentru a susine sistemele economice locale producie si distribuie locala, ele fiind destul de perisabile pentru a putea fi produse in sistem industrial, fapt care nu reprezinta un dezavantaj, deoarece acestea pot susine comunitaile locale prin ocuparea populaiei, un pre mai bun si un mediu mai curat prin scurtarea drumului de la producator la consumator. Bun cunoscator al agriculturii traditionale romanesti, dl Friedrich Wilhelm Graefe zu Baringdorf, fost vicepresedinte al Consiliului de Agricultura si Dezvoltare Rurala din Parlamentul European, apreciaza ca Romania detine cea mai mare varietate de plante regionale si traditionale din Europa: o adevarata comoara. In Romania exista un numar semnificativ de varietati tradiionale, stand ca dovada colecia inregistrata la Banca de Gene Suceava Romania, iar la Universitatea de ?tiine Agricole din ClujNapoca este in constructie o microbanca de gene. Semintele vechi traditionale, vechea germoplasma a populatiilor locale romanesti, formate sub influenta selectiei naturale, sunt o mostenire foarte pretioasa, o avutie pe cale de disparitie. Pentru a putea utiliza o samanta in Uniunea Europeana Directiva 98/95 CEE transpusa in legislaia romaneasca prin L266/2002 trebuie ca varietatea sa fie inscrisa intrun Catalog Oficial. Criteriile DUS Distincie, Uniformitate si Stabilitate la varietaile locale, precum si costurile mari de inregistrare si tratamentul chimic obligatoriu, vor declasa semintele traditionale locale care sunt in mod natural si istoric adaptate agriculturii ecologicesitradiionale. Prin extensie aceasta interzice comercializarea semintelor traditionale si a varietatilor asociate. Acestea nu au acces pe piaa si nu exista distribuitori de semine tradiionale. Dar, aceste semine sunt mai puin vulnerabile la schimbarile climatice tocmai datorita variabilitaii genetice si neomogenitaii care le confera o flexibilitate marita, permiandule sa se adapteze mai bine schimbarilor. De asemenea, au si o valoare nutritiva crescuta comparativ cu soiurile ameliorate moderne. Nevoia de revitalizare a seminelor tradiionale Circuitul seminelor tradiionale ramane unul informal in cadrul comunitailor locale, dar si acest circuit este unul vulnerabil din cauza dificultaii de a menine o continuitate a transmiterii cunostinelor legate de multiplicare, cultivare, procesare etc, deinute de puini membri ai comunitaii si care de obicei sunt batrani. Imbatranirea populaiei rurale si lipsa dorinei de implicare a noii generaii in agricultura tradiionala, in care acestia nu vad o oportunitate economica, reprezinta inca un motiv de ingrijorare. Exista deci, nevoia de a conserva si revitaliza seminele tradiionale, care sunt in pericol nu doar din cauza legislaiei nefavorabile ci si a realitaii rurale imbatranirea populaiei rurale, migrarea populaiei tinere inspre zonele urbane si interesul scazut faa de agricultura, extinderea agriculturii industriale cu agrocombustibili poluani si organisme modificate genetic. Cererea tot mai mare de produse ecologice constituie un potential economic remarcabil al varietatilor locale cele mai potrivite pentru cultivarea in sisteme ecologice de cultura. Varietaile locale pot genera venituri importante pentru populaia rurala si pot stimula, in acest fel, conservarea diversitaii genetice on farm. Cultivarea varietailor locale poate contribui la dezvoltarea economiilor locale, mai ales daca este combinata cu agroturismul. Importanta varietatilor locale Varietatile locale sunt foarte importante pentru agricultura de subzistenta si continua sa aiba un rol important pentru asa numitapiata de nisa. Corelarea varietailor locale specifice cu anumite zone si localitai poate contribui inclusiv la consolidarea identitaii culturale locale Vetelinen si colab.,2009. In UE, valorificarea superioara a varietatilor locale se poate face prin acordarea unui statut special diferitelor produse agricole traditionale, ca si in cazul alimentelor de origine animala: -produse cu denumire de origine protejata DOP; -produse cu indicatie geografica protejata IGP; -specialitati traditionale garantate STG. Insa, produsele rezultate din varietati de plante traditionale nu au un aspect estetic la fel cu cel al produselor obtinute din varietati comerciale, ceea ce poate afecta cererea lor pe piata, desi gustul si valoarea nutritiva ale acestora sunt de cele mai multe ori net superioare. Agrobiodiversitatea contribuie la diversificarea peisajelor si la valorificarea diferitelor tipuri de terenuri. Agricultura taraneasca intretine biodiversitatea in campuri. Reinsamantarea semintelor rezultate din cultura proprie participa la mentinerea varietatilor adaptate la sistemul agricol traditional, contribuie la adaptarea lor la evolutia climatica, agronomica, economica, sociala sau culturala si la sporirea diversitatii acestora. Diversitatea genetica a soiurilor de culturi tradiionale este partea cea mai valoroasa din punct de vedere economic al biodiversitaii globale si este de o importana capitala pentru producia viitoare a culturilor lumii. Fermierii dispun de capacitatea de a gestiona aceasta diversitate in mod dinamic prin conservarea la fermaamai multor resurse utile genetice.Inginerul agronom Gebhard Rossmanith, producator de seminte traditionale de cereale, fructe si legume din Germania spune ca: Sanatatea si gustul specific al legumelor, fructelor si cerealelor provine din interactiunea lor cu mediul de origine. Adaptate unui mod de productie biologic sau autonom, acestea contribuie la protectia mediului inconjurator si la pastrarea sanatatii umane sianimale. Varietatile moderne au nevoie de pesticide pentru combaterea de boli, fungi, virusi, bacteria etc, spre deosebire de varietatile traditionale care dea lungul timpului au dobandit rezistenta laRaport privind Conservarea Resurselor Vegetale Tradiionale. Excluderea cunostintelor traditionale si a culturilor autohtonea restrans baza de cunostinte de care umanitatea are nevoie pentru a face fata crizelor de dimensiuni multiple, rezultand o saracire intelectuala a umanitatii, vulnerabila la multiple amenintari. Supravietuirea umanitatii depinde de capacitatea speciei noastre de a conserva plasticitatea biosferei cu toate elementele sale. Cunostintele traditionale si culturile autohtone sunt din ce in ce mai recunoscute ca fiind vitale pentru reinoirea ecologica a planetei noastre. Cunostintele traditionale sunt calea sustinerii biodiversitatii si calea asigurarii securitatii alimentare globale. Pierderea varietatilor locale inseamna mai mult decat disparitia lor din peisaj si din farfuriile noastre. Inseamna ca am pierdut toate atributele unice pe care plantele care dispar leau castigat timp de milenii abilitatea de a supravietui verilor fierbinti si iernilor aspre, de a prospera in conditii de uscaciune sau in zone predispuse la inundatii, de a rezista daunatorilor si bolilor.

aflat

anterior
urmator

read

newsletter1

newsletter2