Dezvoltarea piețelor de inputuri a fost întotdeauna o problemă importantă pentru agricultură și părțile interesate ale acesteia. Evoluțiile prețului și calității pe piețele de intrare afectează avantajul comparativ al producției agricole între regiuni și tipuri de producție.

Aceste evoluții afectează și veniturile gospodăriilor agricole și pot avea implicații dincolo de nivelul fermei. Pentru a vedea mai bine care este situația pieței specifice, Comisia Europeană a întocmit raportul cu titlul ”Overview of  the agricultural inputs sector in the UE”.

Preocupările cu privire la concentrarea pe piețele inputurilor au fost exprimate de diferite grupuri de părți interesate, inclusiv sindicate de fermieri, grupuri de advocacy și factorii de decizie.

Ca o impresie preliminară se desprinde faptu că preocupările apar în special în ceea ce privește puterea de piață a furnizorilor de inputuri, deoarece aceasta poate avea ca rezultat costuri mai mari ale produselor și o distribuție diferită de ceea ce a piața competitivă ar produce.

Cinci aspecte

Specialiștii Comisiei Europene au  analizat piața de semințe, hrana pentru animale, energia, îngrășămintele și agenții de protecție a plantelor de intrare în fermă din două perspective: partea cererii și partea ofertei. Studiul s-a concentrat pe următoarele cinci aspecte principale ale fiecărui sector de intrare:

-Cererea și utilizarea la nivel de fermă în statele membre ale UE;

-Structura costurilor fermierilor europeni;

-Structura pieţei;

-Concentrarea pieţei;

-Fuziuni și achiziții importante.

Pentru partea cererii, s-au folosit date la nivel de țară și NUTS2 din datele de contabilitate agricolă Rețeaua (FADN). Urmare a unei schimbări în metodologia de colectare a datelor, RICA, baza de date conține două perioade care se suprapun. În perioada 2004-2012, datele medii pentru fermele reprezentate au fost calculate folosind o tipologie de fermă bazată pe marjele brute standard (SGM).

Perioada 2012–2023 conține date medii pentru fermele reprezentate, calculate folosind o tipologie a fermei bazată pe producția standard (SO). Seria temporală pentru statele membre încep în anul în care un stat membru a intrat în UE.

În ceea ce privește oferta, primele informații despre dacă puterea de piață a crescut sau nu în timp, pot fi obţinute prin investigarea dezvoltării concentrării pieţei. Dacă cele mai mari companii care operează într-o industrie pot fi identificate, se pot obține rapoarte de concentrare (CR), definite.

Principalele coordonate de piață

Ponderea semințelor în costul total al fermei variază între 2% și 15% în statele membre ale UE și prezintă o tendință de scădere în timp. Piața comercială a semințelor din UE este mai puțin concentrată decât piaţa mondială de seminţe.

Nivelul HHI de 673 pentru piața de semințe din UE este scăzut. Substanțial, diferențele de concentrare pot fi observate pe piețele de semințe. De exemplu, piața semințelor de sfeclă de zahăr prezintă cea mai mare concentrare, cu un HHI de 2444.

Din punct de vedere al fuziunilor și achizițiilor din lume, piața de semințe din UE, la nivelul anului 2020, se caracterizează mai mult prin investiții în tehnologie mai degrabă decât achiziția de companii de semințe. Achiziția de companii de semințe de către Top 10 mondial în ultimii cinci ani s-au concentrat pe America Latină.

UE-28 produce aproximativ 16% din producția globală de furaje combinate. Furajul combinat este produs și consumat în principal în aceeași țară. Cele mai mari opt zone pentru concentratele destinate animalelor din UE sunt Germania, Franța, Spania, Regatul Unit, Italia, Țările de Jos, Polonia și Belgia. Cifra de afaceri a companiilor de furaje din UE a crescut cu 50%, dar în ultimii opt ani, numărul companiilor a scăzut în majoritatea țărilor cu peste 15%.

Cei cinci mai mari producătorii de furaje din Europa au o cotă medie de piață de 53%. O oarecare concentrare a pieței poate fi găsită la nivel de țară. De exemplu, ponderea celor cinci cei mai mari producători ai țărilor sunt: 38% în Germania, 44% în Marea Britanie, 53% în Polonia, 63% în Belgia și 69% în Olanda.

Niciuna dintre deciziile de fuziune ale Comisiei Europene nu a arătat o îngrijorare despre concurența în sectorul furajelor, datorită numărului mare de companii importante, la nivel internațional concurenții activi fiind prezenți pe piață în condiții concurențiale.

Inputurile și energia

Sectorul agricol al UE-28 a devenit un mare consumator de energie. Fermierii în 23 din 28 de state membre au cheltuit mai mult de 50% din costurile energetice pe combustibil și lubrifianți. Companiile energetice de pe piața UE sunt adesea integrate pe verticală și operează pe mai multe piețele de energie (de exemplu, gaze naturale și electricitate; țiței și gaze naturale).

Concentrarea în sectorul energetic crește treptat. Sectorul țițeiului este cel mai concentrat, urmat de sectoarele gazelor naturale și electricității. Prețurile scăzute ale țițeiului pot duce la fuziuni mai frecvente și achiziții în sectorul energetic în viitor.

Dar consumul de îngrășăminte anorganice este în scădere în UE-28. Declinul în consumul de produse pe bază de N este mai puțin accentuat decât pentru K și P. Diferențe în utilizarea relativă dintre cele trei tipuri de îngrășăminte (N, K și P) pot fi găsite în zonele geografice, cu zonele mediteraneene care prezintă un consum mai mic de produse pe bază de N și un consum mai mare de produse pe bază de P decât alte țări.

Ponderea costurilor îngrășămintelor față de costul specific total a urmat o tendință pozitivă, dar în scădere în timp. În UE-15, ponderea amelioratorilor de sol au crescut în deceniile precedente, pentru a scădea în ultimii ani. Printre statele membre, se poate observa o creștere în cota de cost a îngrășămintelor.

Valoarea totală a vânzărilor companiei de îngrășăminte care operează în statele membre UE a crescut în perioada 2012–2023, redresându-se după declinul brusc care a marcat anii de recesiune economica. Numărul întreprinderilor producătoare de îngrășăminte și amelioratori de sol a crescut și el în perioada 2013-2023.

Germania, Franța, Polonia, Regatul Unit și Țările de Jos sunt țările cu cele mai mari valori de îngrășăminte vândute, reprezentând peste 50% din cifra de afaceri totală a îngrășămintelor din UE-28.

Industria europeană a îngrășămintelor concentrate apare doar moderat, cu un interval estimat al CR5, care se întinde de la 22,23%, la 29,48%, și IHH simulate, care variază între 205 și 302.

Consumul de substanțe de protecție

Consumul de agenți de protecție a plantelor în Europa a crescut ca valoare până în 2018, pentru a arăta un declin pentru anii următori. Cantitatea consumată a scăzut în general, sugerând o creşterea valorii unitare a acestor produse. Erbicidele sunt agenții de protecție a plantelor consumate în cantități mari, în special în statele membre din nord.

Fungicidele sunt al doilea cele mai consumate substanțe. Țările mediteraneene prezintă cea mai mare cotă de consum de insecticide și cea mai mică pondere a erbicidelor asupra totalului agenților de protecție a plantelor consumați. Incidența costurilor agenților de protecție a plantelor asupra costului total al agriculturii în UE-15 a scăzut în ultimele două decenii, în timp ce există o tendință ascendentă pentru PEMS.

Valoarea totală a vânzărilor de agenți de protecție care operează în statele membre ale UE au înregistrat o ușoară scădere a perioada 2003-2009, urmată de o creștere semnificativă în anii următori. Numarul întreprinderilor producătoare de agenți de protecție a plantelor s-a menținut relativ constant, variabil între 630 şi 655 în perioada 2013–2023.

Germania, Franța, Marea Britanie, Italia și Spania sunt țările în care se realizează cele mai mari valori ale cifrei de afaceri ale agenților de protecție a plantelor, concentrând peste 80% din totalul vânzărilor. Industria europeană a agenților de protecție a plantelor pare concentrată, cu un interval estimat al CR5 cuprins între 79% și 83%, iar valorile HHI calculate variind între 1556 și 1717. Numărul de brevete din fabrică din industria agenților de protecție din Europa a scăzut considerabil în ultimele decenii.

Investiția în cercetare

Costul investițiilor pentru cercetare și dezvoltare și dezvoltarea de produse pentru companiile care operează în cultura UE industria agenților de protecție este mare și poate juca un rol în costurile nerecuperabile acționând ca bariere pentru intrarea și promovarea consolidării ulterioare.

Un coeficient pozitiv al investițiilor implică o creștere procentuală a cotei de cost și un nivel negativ, o scădere procentuală a cotei de cost.

Ponderea costurilor energiei crește mai rapid pentru fermierii din UE-15 (0,346 puncte procentuale pe an), decât pentru omologii lor PEMS (0,197 puncte procentuale pe an). În medie, pentru UE-28 ponderea costurilor a scăzut cea mai mare în perioada 2004–2012 cu 0,08 puncte procentuale pe an.

Olanda arată cea mai mare pondere medie a costurilor semințelor în costul total în ambele perioade, 2004-2012 și 2013-2023, costurile crescând cu 12% în ultima perioadă. Pe de altă parte, Irlanda prezintă cea mai mică cotă de cost cu semințele.

Pentru restul statelor membre, ponderea costurilor semințelor a fost destul de uniformă în timp, aproximativ 8% în medie în ambele perioade. Cu toate acestea, țări precum România, Regatul Unit și Estonia arată o scădere de aproximativ 18% (15% pentru Lituania), în timp ce Belgia, Italia și Țările de Jos înregistrează o creștere de la 12% la 16%.

Piața semințelor

Piața semințelor comerciale a fost evaluată cu aproximativ 45 de miliarde de dolari pentru anul 2023 de către Federația Internațională a Semințelor. Distribuția pe regiuni este Asia și Oceania cu aproximativ 33%, America de Nord cu aproximativ 32%, Europa cu aproximativ 24%, inclusiv Uniunea Europeană cu aproximativ 20%, America Latină cu aproximativ 9% și Africa cu aproximativ 3%.

Piața europeană a semințelor este foarte diversă. Pentru anul 2020, au fost raportate 6.974 de companii de semințe. Cel mai mare număr de companii a fost raportate pentru Polonia și România, cu aproximativ 2.000 fiecare, Ungaria în jur de 800, Regatul Unit în jur de 800, între 120 și 350 de companii pentru Franța, Italia, Germania, Țările de Jos și Slovacia și mai puțin de 60 în celelalte state membre.

Se preconizează că sectorul va angaja aproximativ 50.000 de persoane în viitor, dar datele detaliate despre numărul de companii și locurile de muncă sunt greu de obținut. Ele nu sunt furnizate pentru sector de către Eurostat. Asociațiile europene pentru semințe și asociațiile naționale de semințe raportează cifre, dar nu anual.

Dimensiunea pieței europene de semințe a crescut cu aproximativ 3,79% din punct de vedere al valorii. Cele mai importante piețe comerciale pentru semințe în termeni valoric sunt: cereale și leguminoase (39%), porumb (26%), cartofi de sămânță (14%), legume (11%), culturi de ulei și fibre (4%), sfeclă de zahăr (3%) și ierburi (3%) (EP 2013).

Concentrarea pieței

Concentrarea pe piața semințelor reprezintă o preocupare la nivel mondial. Raportul Mammana indică faptul că această concentrare a pieței este în creștere. După cum s-a subliniat, principalii jucători de pe unele dintre piețele de inputuri agricole au o prezență în mai multe industrii.

Unele dintre cele mai importante companii de semințe sunt, de asemenea, prezente în piața agenților de protecție a plantelor (de exemplu, Bayer, DOW, Dupont, Monsanto).

Potrivit unui raport publicat de Parlamentul European (PE 2023), ”Top 10 seed” companiile aveau o cotă de aproximativ 62% din piața globală. Potrivit calculelor, constatăm o cotă de piață ceva mai mare de 68% pentru anul 2023. Dintre companii, majoritatea sunt jucători globali care activează și în Europa. Cota lor de piață a crescut substanțial de la aproximativ 51%, până la 68%.

Piața furajelor

Furajele pentru animale joacă un rol de lider în industria alimentară globală. Hrana este cea mai mare și cea mai mare componentă importantă pentru a asigura proteine animale sigure, abundente și accesibile. Conform conform definiției Comisiei Europene, furajele sunt împărțite în furaje achiziționate și furaje produse și utilizat în fermă.

În scopul acestui studiu, au fost doar feed-uri achiziționate. Furajele achiziționate includ minerale, produse lactate (cumpărate sau returnate la fermă), produse pentru conservarea și depozitarea furajelor, precum și cheltuielile cu întreținerea pășunilor comune și a terenurilor de pășunat sau închirierea acestora. Paiele achiziționate sunt, de asemenea, incluse.

Furajele achiziționate pentru pășunat sunt împărțite în furaje concentrate și furaje grosiere. Rubrica de furaje concentrate include în special turtele de ulei, furajele combinate, cereale, iarbă uscată, pulpă de sfeclă de zahăr uscată, făină de pește, lapte și produse lactate, minerale și produse pentru conservarea și depozitarea unor astfel de furaje.

S-au luat în considerare următoarea defalcare a furajelor pentru animale în acest studiu:

-furaje concentrate pentru animale de pășunat (ecvide, bovine, ovine, caprine);

-furaje grosiere pentru pășunat; și

-furaje pentru porci, păsări de curte și alte animale mici.

Pentru perioada 2013-2023, furajele concentrate reprezintă 40–50% din cost pentru majoritatea statelor membre ale UE, cu ferme în Irlanda, Luxemburg, Slovenia, și Suedia cheltuind mai mult sau aproape de 70% din totalul hranei pentru animale, pe concentrate.

Pe de altă parte, fermele din Belgia, Danemarca și Țările de Jos cheltuiesc mai puțin de 30% pentru ele (Letonia, Ungaria și Polonia mai puțin de 20%). Ultimele trei țări arată cheltuieli considerabile pentru hrana păsărilor de curte în comparație cu celelalte țări.

Doar fermierii din Grecia și România cheltuiesc o mare parte din costul furajelor pe furaje grosiere, în timp ce fermierii din altele țările nu par să solicite această categorie de furaje.

Costurile furajelor

Compoziția costului furajelor este în general similară în cele două perioade analizate. Fermierii din Irlanda, în special, au crescut cererea de furaje concentrate la cheltuielile altor categorii de furaje. Ungaria arată un consum crescut de furaje pentru păsări (mai mult de 50% din costul hranei pentru animale, care este cea mai mare pondere a tuturor statelor membre).

Fermierii din Malta par să cheltuiască cel mai mult pe furaje, în timp ce omologii lor lituanieni cheltuiesc cel mai puțin. Pentru mai multe țări, în special în Europa de Est (de exemplu, Bulgaria, Grecia, Republica Cehă, Estonia și România), ponderea costurilor cu furajele pare să crească în timp.

România arată o creștere de 4 puncte procentuale, Grecia 3 și Bulgaria 2 puncte procentuale. Dintre statele membre UE-15, Luxemburg și Franța arată o creștere similară, cu 2 și 1 puncte procentuale. Pe de altă parte, ponderea costului furajelor a scăzut în Polonia, Suedia, Irlanda și Italia.

Modelele arată o scăderea anuală a cotei de cost a furajelor de la începutul anilor 1990 și până în prezent. Coeficientul asociat cu indicatorul pentru anii următori extinderii nu este semnificativ. (Foto: Dreamstime)