Pusă în fața ecuației Fermier + Hrană + Mediu = Durabilitate, Uniunea Europeană a lansat o revizuire la nivelul întregii comunități pentru aproximativ toate cele 1000 de substanțe active utilizate în Protecția plantelor. În acest proces de revizuire, fiecare substanță a trebuit să fie evaluată, pentru a putea fi utilizată în condiții de siguranță, în ceea ce privește sănătatea umană și mediul, în special apele subterane și organisme, cum ar fi păsări, mamifere, viermi de pământ, albine. Acest program de revizuire a fost finalizat, însă, în cadrul acestui proces, industria a decis să nu prezinte dosare pentru multe dintre substanțele active, din diverse motive. Unele nu mai erau rentabile și existau ingrediente mai bune. În alte cazuri, companiile au realizat că anumite substanțe active nu vor trece de cerințele de testare de siguranță mai stricte. Multe dintre aceste substanțe active neacceptate aparțineau grupărilor toxice de organofosfat și carbamat, cu activitate cu spectru larg. Aproximativ 250 de substanțe active au trecut prin evaluarea armonizată a siguranței UE. Aproximativ 70 de substanțe nu au reușit revizuirea și au fost scoase de pe piață. Iată, însă, rezultatele evaluării.

Piața biopesticidelor este în creștere

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, orice expunere, indiferent de nivel, este considerată inacceptabilă, atunci când o substanță declanșează criteriile de pericol și produsul nu va fi înregistrat. Acest regulament a avut un impact extraordinar asupra numărului de substanțe active dezvoltate pe piața UE. Dar, de asemenea, dezvoltarea globală a noilor substanțe active a scăzut. În acest moment, mai precis, în februarie 2019, 484 de substanțe active au fost aprobate de UE.

Disponibilitatea substanțelor mai puțin active ar putea duce la mai multă rezistență la PPP (produse de protecție a plantelor), deoarece alternarea ingredientelor active cu un alt mod de acțiune este una dintre măsurile de prevenire a formării rezistenței. Mai mult, tendința de a merge către PPP mai specifice și mai selective (necesare pentru a reduce la minimum efectele secundare nedorite), crește riscul de rezistență, deoarece PPP-urile cu un singur loc de acțiune (cele specifice), sunt mai vulnerabile la formarea rezistenței decât PPP-urile cu spectru larg de acțiune.

Parțial, ca urmare a reglementărilor stricte, costurile de descoperire și dezvoltare ale PPP-urilor s-au dublat. Mai mult, dacă, în 1995 era nevoie de aproximativ 8,3 ani, între prima sinteză și prima vânzare a unui PPP în 1995, acum este nevoie de 11,3 ani pentru aceeași procedură. În schimb, piața biopesticidelor este în creștere și multe companii fitofarmaceutice implementează dezvoltarea biopesticidelor și își măresc semnificativ bugetul pe acest segment PPP.

Biopesticidele, o soluție pentru agricultura Bio

Biopesticidele sau PPP-ul naturale sunt derivate din plante (de exemplu, piretru), microbiene (de exemplu, Bacillus thuringiensis) sau origine minerală (de exemplu sulf), ori includ microorganisme vii (organisme biocontrol: drojdii, bacterii, ciuperci). Acestea din urmă acționează prin concurență pentru spațiu sau nutrienți, prin producerea de antibiotice, prin parazitism sau prin inducerea apărării plantelor. În 2016, biopesticidele au reprezentat 5,6% din vânzările totale de protecție a culturilor, comparativ cu 0,4% în 1993.

Biopesticidele pot fi utilizate atât în ​​agricultura ecologică, cât și în cea convențională. Agricultura ecologică este o metodă de producție agricolă care își propune să producă alimente folosind substanțe și procese naturale. Ca atare în agricultura ecologică nu se pot utiliza îngrășăminte sintetice și PPP. Cadrul de reglementare al agriculturii ecologice urmărește structura generală a legislației UE cu Regulamentul (CE) 834/2007 al Consiliului.

Evaluarea riscurilor pentru PPP

Evaluarea PPP are loc, așa cum am amintit mai sus, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107. Este important să observăm că legislația procesează un sistem de autorizare dublă: o aprobare la nivelul UE, pentru substanța activă conținută în produsul de protecție a plantelor (PPP), și o autorizație la nivelul statelor membre, pentru PPP ca introduse pe piață. Înregistrarea produsului la nivelul statelor membre poate fi obținută numai pentru PPP-urile din care substanțele active sunt incluse într-o listă pozitivă (= înregistrată), la nivelul UE. O astfel de înregistrare este aprobată maxim timp de 10 ani, deoarece perspectivele științifice în evaluările riscurilor progresează continuu și ar putea fi necesare studii noi pentru a răspunde la noi întrebări.

Legislația stabilește cerințele de date pentru substanța activă și un PPP, care ar trebui să reprezinte un tipar de utilizare tipic. Cerințele acoperă următoarele domenii: proprietăți fizice și chimice, inclusiv metode de analiză; toxicologia mamiferelor; reziduuri; soarta și comportamentul mediului; ecotoxicologie și eficacitate. Metodologia de evaluare a riscurilor pentru produsul fitosanitar și criteriile de autorizare (așa-numitele principii uniforme) sunt elaborate și bine descrise de Panoul PPR al EFSA (Produse pentru protecția plantelor și reziduurile acestora).

Efecte secundare potențiale

Descrierea efectelor secundare potențiale este un element important al procedurii de testare și aprobare pentru PPP (Frische și colab., 2018). Efectele directe ale unui PPP sunt descrise în principal pe baza experimentelor de laborator în care organisme indicatoare (așa-numitele „organisme non-țintă”) ca: alge, purici de apă, insecte benefice, pești, viermi de pământ, albine, păsări și șobolanii care sunt expuși la substanța activă sau la PPP. Aceste studii sunt utilizate pentru a determina toxicitatea acută și/sau cronică a PPP pentru aceste specii.

În general, se poate aștepta ca toate PPP să aibă efecte secundare mai mult sau mai puțin severe, dacă organismele non-țintă sunt expuse la cantități relevante. Cu alte cuvinte: fără efect (protecția plantelor), și fără efecte secundare (asupra organismelor din mediu). Cu toate acestea, PPP au devenit mult mai specifice în ultimele decenii. Acest lucru înseamnă că, din cauza unui mod de acțiune foarte specific, PPP-urile sunt îndreptate către specii țintă specifice dăunătoare și nu mai evocă deșerturile ecologice pe câmpuri și împrejurimi, ceea ce este în contrast cu PPP-urile cu spectru larg din anii 50-80.

De obicei, profilul de efect secundar corespunde, de obicei, cu efectul prevăzut al PPP: erbicidele sunt în special toxice pentru alge și plante ne-țintă care sunt rude ale ”buruienilor”. În mod similar, insecticidele sunt adesea mai toxice pentru nevertebrate precum puricii de apă și albinele. Evaluarea riscurilor pentru PPP folosește o abordare pe egalitate sau în trepte, începând cu teste de o singură specie relativ simple efectuate în condiții de expunere cele mai grave în studiile de laborator. Dacă studiile de laborator indică un risc inacceptabil, se efectuează testări suplimentare în condiții mai realiste ecologic, cum ar fi testarea cuștii sau testele pe teren.

Riscul acceptabil sau reluarea testelor

În mod obișnuit, testarea cu nivel inferior, precum testele de laborator, sunt mai ieftine, mai ușor de interpretat și mai concludente decât testele de nivel superior în domeniu. Datorită înființării lor, acestea reprezintă cel mai rău scenariu (maxim de expunere). În consecință, singurele concluzii care pot fi trase din aceste teste sunt ”riscul acceptabil” sau ”necesită testări suplimentare în testele de nivel superior”.

În cazul unui rezultat negativ al evaluării la un nivel mai scăzut bazat pe date standard și ipoteze conservatoare, solicitantul poate utiliza o așa-numită ”evaluare rafinată” pentru a arăta că nu trebuie să se aștepte niciun impact inacceptabil asupra mediului unui PPP în condiții de aplicare realiste.

Trebuie avut grijă că pentru fiecare test de nivel inferior, capacitatea predictivă a studiilor de laborator (nivel inferior) ar trebui să fie validată în raport cu datele privind efectele PPP obținute în condiții mai ecologice (de nivel superior) ecologic (Jänsch și colab., 2016 ). Mai ales efecte sub-letale, de ex. agricultura fără produse fitosanitare 9 dezorientarea albinelor nu trebuie trecută în considerare, așa cum a devenit clar după înțelegerea unor efecte secundare ale insecticidelor neonicotinoide.