Exact așa! În anul 2020, agricultura României a mers cam cum ar merge un tractor cu roți patrate. Cu opinteli uriașe, pentru a pune patratele pe o altă latură, cu gâfâieli, cu stagnări de moment, cu pierderi uriașe, în primul rând, din cauza secetei dar, mai ales, a lipsei unui sistem național de irigații care să ajute această ramură extraordinar de importantă a economiei naționale, să funcționeze așa cum trebuie. Dar, până la urmă, ce a fost contabilizat la finalul anului? Înainte de a încerca să creionăm o astfel de imagine, să ne amintim ce s-a întâmplat în 2019, ca să plângem mai cu sârg.
Eram pe creștere
Conform raportului INS, referitor la producția vegetală a agriculturii românești, suprafaţa cultivată în anul 2019, comparativ cu anul 2018, a crescut la cereale pentru boabe, plante uleioase, cartofi și a scăzut la leguminoase pentru boabe și legume. Producţia agricolă vegetală a crescut în anul 2019, comparativ cu anul precedent, la leguminoase pentru boabe și a scăzut la cereale pentru boabe, plante uleioase, cartofi și legume. Să vedem, însă, care a fost producția pentru principalele grupe de culturi.
Cereale boabe: Suprafaţa cultivată cu cereale pentru boabe a crescut cu 3,3%, în timp ce producţia a scăzut cu 6,5%, faţă de anul precedent, în principal din cauza scăderii randamentelor la hectar (producţia medie la hectar).
Porumb: Suprafaţa cultivată cu porumb boabe în anul 2019, a reprezentat 47,9% din suprafaţa cultivată cu cereale pentru boabe, iar cea cultivată cu grâu 38,8%. Însă, producţia de cereale a scăzut în principal din cauza reducerii cu 9,2% a producției la porumb boabe.
Leguminoase boabe: Producția a crescut cu 27,7%, ca urmare a creșterii randamentului la hectar, faţă de anul precedent.
Plante uleioase: Producţia a scăzut cu 9,0%, deşi suprafaţa cultivată a crescut (+3,4%). Creşteri ale producţiei s-au înregistrat la floarea soarelui (+12,6%), iar scăderi la rapiţă (-47,1%) şi soia boabe (-20,6%).
Cartofi: Suprafaţa cultivată a crescut cu 0,6%, iar producţia a scăzut cu 10,2%, faţă de anul precedent.
Legume: Producţia a scăzut cu 7,9%, ca urmare atât a scăderii suprafeței cultivate, cât și a randamentului la hectar, faţă de anul precedent.
Struguri: În anul 2019, producţia de struguri a scăzut cu 15,0%, ca urmare a scăderii randamentului la hectar (-15,5%), faţă de anul precedent.
Pomi fructiferi pe rod (livezi pe rod): Producţia de fructe din livezi a scăzut cu 10,7%, din cauza scăderii randamentului la hectar, față de anul precedent.
Iar, comparativ cu unele State Membre ale Uniunii Europene în anul 2019, România a avut o poziție fruntașă, după cum urmează:
-La porumb boabe s-a situat pe primul loc, atât la suprafaţa cultivată cât şi la producţia realizată;
-La floarea soarelui pe primul loc, atât la suprafaţa cultivată cât şi la producţia realizată;
-La grâu pe locul patru, atât la suprafaţa cultivată cât şi la producţia realizată, după Franţa, Germania și Polonia;
-La cartofi s-a situat pe locul patru la suprafaţa cultivată, după Polonia, Germania, Franţa şi pe locul șapte la producţia realizată, după Germania, Franţa, Polonia, Olanda, Regatul Unit și Belgia.
Valoarea producției pe ramură
Indicele producţiei ramurii agricole în anul 2019 faţă de anul 2018 a fost 96,2% pe total, 94,4% la producţia vegetală şi 99,2% la producţia animală. În ceea ce priveşte valoarea serviciilor agricole, aceasta este în general nesemnificativă, în anul 2019 contribuind cu numai cca 2% la valoarea producţiei ramurii agricole la nivel naţional.
Producţia vegetală a înregistrat în anul 2019 faţă de anul 2018, creştere numai în regiunea de dezvoltare Vest (+14,6 puncte procentuale).
Serviciile agricole au înregistrat creşteri cuprinse între +7,3 puncte procentuale în regiunea de dezvoltare Sud–Est şi +108,4 puncte procentuale în regiunea de dezvoltare Sud Vest-Oltenia. Scăderea valorii serviciilor agricole s-a înregistrat numai în regiunea de dezvoltare Centru de -26,3 puncte procentuale.
Structura valorii producţiei ramurii agricole în anul 2019 este asemănătoare cu cea din anul precedent. La producţia vegetală ponderea cea mai mare revine regiunilor de dezvoltare: SudMuntenia (20,2%), Sud-Est (17,3%) şi Nord-Est (14,2%).
Producția animală
Producţia animală, în anul 2019 faţă de anul 2018, a înregistrat creşteri ale producţiei în regiunile de dezvoltare: Vest (+2,1 puncte procentuale), Sud-Est (+1,9 puncte procentuale) şi Nord– Est (+0,2 puncte procentuale). Scăderi ale producţiei animale s-au înregistrat în celelalte regiuni de dezvoltare, cuprinse între -7,6 puncte procentuale în regiunea de dezvoltare Bucureşti-Ilfov şi -0,1 puncte procentuale în regiunea de dezvoltare Sud Vest-Oltenia.
La producţia animală, din punct de vedere al valorii, ponderea cea mai mare revine regiunilor de dezvoltare: Nord-Est (18,8%), Sud-Muntenia (15,5%), Centru (14,4%) şi respectiv Nord -Vest (14,3%).
În luna august 2020, faţă de luna iulie 2020, numărul sacrificărilor şi greutatea în carcasă au crescut la porcine şi la ovine şi caprine, iar la bovine şi la păsări au scăzut. În comparaţie cu luna august 2019, numărul sacrificărilor a scăzut la toate speciile; greutatea în carcasă a crescut la ovine şi caprine şi a scăzut la bovine, la porcine şi la păsări.
În luna august 2020, cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploataţiile agricole şi centrele de colectare de către unităţile procesatoare a scăzut cu 7,4% faţă de luna iulie 2020 și a crescut cu 4,3% faţă de luna august 2019. Cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploataţiile agricole şi centrele de colectare de către unităţile procesatoare a crescut cu 0,4% în perioada 1.I–31.VIII.2020 faţă de perioada 1.I–31.VIII.2019.
Sub lupa străinilor
Desigur, chiar și fără a avea datele finale, s-au făcut destule estimări și pe plan intern. Însă, pentru a ilustra mai obiectiv ce s-a întâmplat în acest an, facem apel la datele sintetizate în străinătate. Astfel, potrivit unui raport emis de USDA, spre finalul lunii mai a acestui an, din cauza secetei, producţia de cereale a României era preconizată să scadă cu 2,6% în sezonul 2020-2021, în pofida unei creşteri cu 2,2% a suprafeţelor însămânţate. Însă, pe plan intern, scăderea era evaluată la mult mai mult, mai ales că, după o perioadă de secetă cruntă, a urmat una de ploi devastatoare.
Conform celor mai recente estimări ale Departamentului american al Agriculturii (USDA), producţia de grâu a României în 2020-2021 avea să scadă până la 5,3 milioane de tone, de la 8,6 milioane de tone, în pofida unei creşteri cu 5,2% a suprafeţelor însămânţate.
La porumb, USDA susţinea că suprafaţa însămânţată în România a rămas stabilă, la 2,65 milioane de hectare, dar, cu toate acestea, producţia va scădea la 12 milioane de tone în anul agricol care va începe la 1 iulie 2020. De asemenea, producţia de orz a României ar urma să scadă cu 3% până la 1,55 milioane de tone în anul 2020-2021, susţine USDA. Orzul este în primul rând o cultură destinată exportului fermierilor români, însă ”ar urma să scadă, din cauza recoltei mai mici, 85% din exporturile de orz ale României mergând spre pieţele terțe”, susţine USDA.
De fapt, a fost mai rău!
Ulterior, la începutul toamnei, potrivit estimărilor publicate de USDA în raportul periodic ”World Agricultural Production”, producția de porumb din România era prognozată cu 1,2 milioane tone (mmt) mai mică, până la 12,8 mmt, în scădere cu 9%, față de estimarea din luna trecută, ceea ce ducea estimarea generală la cu 1,5 mmt sau 10%, față de anul trecut, dar cu 3 % peste madia ultimilor 5 ani, de 11,9 mmt.
Suprafața este neschimbată față de luna trecută și anul trecut, fiind de 2,7 milioane de hectare, dar cu 4% față de media pe 5 ani. Randamentul era prognozat la 4,83 tone pe hectar (t / ha), în scădere cu 9% față de luna trecută și cu 10% mai scăzut față de anul trecut. Cu toate acestea, randamentul este cu 3% peste media pe 5 ani de 4,69 tone / ha.
Raportul arăta că România este de obicei al doilea mare producător de porumb din Uniunea Europeană, după Franța. Întrucât, cultura de porumb a României depinde foarte mult de precipitații, producția variază semnificativ în funcție de ploile sezoniere. După cum se știe, precipitațiile crescute la sfârșitul primăverii și la începutul verii au asigurat un început favorabil pentru o mare parte din cultura porumbului. Totuși, un deficit pe termen lung de umiditate al solului în sud și est a continuat și s-a extins, diminuând în continuare potențialul de randament.
Condițiile cele mai sărace ale României în acest an s-au aflat în zonele sale producătoare majore din sudul și sud-estul de-a lungul fluviului Dunăre; aici, precipitațiile au fost cele mai puține. Între timp, condițiile din vest, în apropierea graniței cu Ungaria și Serbia, au mers mai bine, ca urmare a precipitațiilor sezoniere favorabile. Recoltarea avea să înceapă în septembrie, concluzionau americanii. Să vedem ce s-a ales, până la urmă, întorcându-ne la sursele oficiale românești.
Adrian Oros: Producția agricolă a fost grav afectată”
”Dacă ne referim la recolta din acest an, a fost afectată foarte tare, foarte drastic de seceta pedologică extremă şi puternică, care s-a răsfrânt asupra producţiei de cereale însămânţate în toamna anului trecut, dar şi asupra a ceea ce s-a însămânţat în primăvară. Dacă din cele 2,9 milioane de hectare însămânţate în toamnă au fost afectate 1,18 milioane hectare, din nefericire, şi tot ceea ce s-a însămânţat în primăvară, şi aici mă refer în primul rând la porumb şi floarea soarelui, iarăşi avem o cifră destul de mare: peste un milion de hectare afectate.
Noi am spus că facem despăgubiri şi este normal să facem aceste despăgubiri, iar pentru recolta din primăvară despăgubirile au ajuns în conturile fermierilor. Guvernul a alocat 850 de milioane de lei, sigur, insuficient, dar atât s-a putut. Nu am putut acoperi toate pierderile pe care fermierii le-au avut. Ministrul a subliniat că sunt necesare investiții pentru a nu mai avea o agricultură meteo-dependentă, despăgubirile, care ”nu acoperă nici pe departe pierderile suferite”, fiind doar o soluție pe termen scurt.
Oficialul MADR a adăugat: ”Trebuie să încetăm să mai fim o agricultură meteo-dependentă şi trebuie să investim foarte mult şi foarte repede în această strategie de gestionare a apei şi am găsit această oportunitate în programul naţional de relansare şi creştere a rezilienţei, unde avem alocate 6,5 miliarde euro, bani care vor trebuie cheltuiţi între 2021 şi 2026”, a adăugat Oros.
Avem mâncare, prețurile vor rămâne relativ stabile
Chiar și în aceste condiții, Ministrul Agriculturii a dat asigurări că seceta din an nu va afecta prețul produselor, în special al pâinii: ”Producţiile au fost scăzute, dar necesarul de consum pentru grâu panificabil este de 2,2 milioane tone. Mai consumăm cam 550.000 tone pentru grâu seminţe, mai sunt cam 400.000 tone pentru grâu utilizat în furaje şi încă aproximativ 500.000 tone de grâu pentru industrializare, alcool. Acesta este consumul intern al României. Anul acesta am avut o producţie de 5,6 milioane tone, deci producţia de anul acesta, deşi a fost diminuată mult de secetă acoperă necesarul de consum.
Dar preţul grâului nu e dat doar de ceea ce se produce într-o anumită ţară. Din nefericire pentru noi, doar zona Mării Negre a fost anul acesta afectată de secetă. La nivel mondial producţiile au crescut, de aceea nu ne aşteptam ca preţul grâului de panificaţie să crească şi să crească şi cel al pâinii. Cu siguranţă nu se va întâmpla acest lucru”, a explicat Oros într-o conferință de presă.
Sistemul național de irigații, o perpetuă Prioritate 0
”După 30 de ani , constatăm că am avut un sistem de irigații care funcționa și care deservea aproape 3 milioane de hectare, iar într-un an în care a fost secetă puternică și pedologică extremă, în care am avut nevoie de apă, fermierii au avut nevoie de apă, în momentul în care s-a dat drumul la apă pe canale, încă din martie, deși în mod obișnuit se dădea în luna mai, am constatat că apa ajunge pe suprafețe infime, de 200.000-300.000 de hectare”, a declarat Adrian Oros, la Realitatea Plus, care a completat:
”Necesarul de consum pentru populația României este acoperit. Atât pentru consumul uman, cât și pentru celelelte necesități interne este acoperit. Dar dorința noastră este ca în anii viitori să nu se mai întâmple același lucru, ca fermierii să aibe grave neajunsuri financiare. Vrem ca fermierii să își poată plăti angajații, să poată să exporte.
Noi avem o strategie, la nivelul ministerului, privind sprijinul pe care îl acordăm fermierilor, ca ei să aibă producţii cât mai mari şi să compensăm pierderile pe care le-au avut fermierii. Este bine, însă, că că s-au crescut rezervele statului pentru alimentele de bază. Iar MADR, în cea mai grea perioadă, referindu-mă aici la Starea de Urgență din primăvară, i-am ajutat pe cei de la Rezervele Statului şi am monitorizat atât preţurile, cât şi stocurile.
Ne aducem aminte cu toţii că, atunci când am fost nevoiţi, am luat o măsură destul de dură, unică, de fapt, la nivel european, prin care am interzis exporturile pe perioada de o săptămână, până am reuşit să negociem atunci cu traderii ca cerealele, în primul rând, dar şi alte produse de bază să rămână în ţară suficiente pentru consumul intern. Acest lucru s-a și întâmplat, iar acest lucru îl facem şi acum în dialogul pe care îl avem cu traderii. Ne asigurăm că, deşi anul acesta producţiile de cereale au fost mai mici, din cauza secetei, să avem în continuare suficiente rezerve în primul rând pentru consumul uman”, a afirmat ministrul Agriculturii, într-o conferință de presă desfășutrată în cursul lunii octombrie.
Ca vita din bătătură
Cam acestea ar fi coordonatele după care trebuie alcătuită imaginea de moment a agriculturii românești. Unii, adică fermierii din Sud și Est, cu un accent pe Dobrogea, pot vorbi despre dezastru. Alții, cum sunt cei din Nord-ul Moldovei și întreaga Transilvanie, cu Banat cu tot, pot vorbi despre încă un an bun, grație lui Dumnezeu, adică, al ploilor, dar și al tehnologiilor.
Însă, lucrurile devin clare, mai ales pentru viitorul mediu și îndepărtat: Dacănu se va investi în reabilitarea integrală a sistemului național de irigații, agricultura României va intra în colaps. Să nu uităm că țara noastră are concurenți puternici, atât în privința producției de cereale, cât și în comerțul internațional.
Să nu uităm că România are concurenți și la crearea de profit sporit, prin introducerea producției agricole în circuitul zootehnic și, atingând acest aspect, să exprimăm speranța că nu vom mai avea fermieri producători de lapte, nevoiți să își dea vitele la reformă, nu pentru că au ajuns la final de ciclu de producție, ci pentru că nu mai au furaje pentru bietele animale. De fapt, aceasta este imaginea de moment a agrozootehniei românești: vita din bătătură, lihnită de foame.