Plants culture

216

Producția mondială de cereale, în perioada post-Covid 19

autor

infoFERMA.ro

distribuie

Pandemia COVID-19 pune presiune fără precedent asupra lanțurilor globale de aprovizionare cu produse agricole și alimentare. Drept urmare, am asistat la blocaje în industriile de intrare, producția agricolă, procesarea alimentelor, transportul și logistica, precum și schimbări uriașe ale cererii de alimente și servicii alimentare.

Mai mult, țările implementează măsuri pentru a aborda riscurile pe scară largă pentru sănătate, ducând la o situație economică dramatică și la o contracție care afectează fermierii, muncitorii și consumatorii din întreaga lume.

Provocarea pentru guverne vine din faptul că trebuie să creeze un pachet echilibrat de politici care să răspundă nevoilor imediate și să creeze condiții pentru ca sectorul să  se ”reconstruiască mai bine”.

Factorii de decizie politică se confruntă cu incertitudinile generate de această criză neașteptată și au nevoie de acces la informații și analize, pentru a-și informa deciziile. De aceea, OCDE și FAO, împreună cu multe alte organizații internaționale, lucrează împreună pentru a răspunde la această nevoie.

Urmărind îndeaproape evoluțiile de piață și le pe termen scurt, dincolo de provocările imediate, OECD și FAO au stabilit o perspectivă de piață pe termen mediu, producând o linie de bază pentru următorii zece ani. Ca urmare, această nouă ediție a OECD-FAO Agricultural Outlook, oferă o bază cuprinzătoare pe termen mediu, pentru piețele de mărfuri agricole la nivel național, regional și global, împreună cu un scenariu inițial care explorează impactul COVID-19, cu un accent pus pe grâu și porumb.

O proiecție globală

Se preconizează că producția medie de cereale va crește cu 1,1% p.a. în următorii zece ani, semnificativ mai mică decât coeficientul de 1,9%, înregistrat în deceniul precedent, în timp ce suprafața totală a culturilor este de așteptat să crească doar modest. Aceste schimbările sunt influențate de creșterea profitabilității în regiunea Mării Negre, unde costurile de producție sunt mai mici în comparație cu alți mari exportatori. Pe termen mediu, creșterea cererii globale de cereale ar trebui să fie mai redusă decât în ​​precedentul deceniu, deoarece se așteaptă ca creșterea cererii de hrană să încetinească în China.

Creșterea industriei care utilizează cerealel, în special cea a amidonului și biocombustibililor, este probabil mai modestă decât în ​​deceniul precedent. Din partea cererii alimentare, consumul pe cap de locuitor al majorității cerealelor a atins niveluri de saturație în multe țări din întreaga lume. Cu toate acestea, se așteaptă că cererea globală de alimente va continua să crească, determinată de creșterea rapidă a populației în Africa și Asia, unde cerealele rămân o componentă majoră a dietei.

La grâu, se estimează că consumul va crește cu 86 Mt, comparativ cu perioada de bază, destinată în mare parte hranei. Se preconizează că utilizarea porumbului va crește cu 172 Mt, în mare parte, determinată de extinderea sectoarelor de animale din Asia și cele două Americi. Totodată, se preconizează că porumbul pentru consumul uman va crește cu 23 Mt, în special în regiunea subsahariană Africa, unde porumbul alb este un aliment important, iar creșterea populației rămâne ridicată.

Consumul global de orez va crește cu 69 Mt până în 2029, Asia și Africa reprezentând cea mai mare parte creșterea proiectată și consumul uman direct rămânând principala utilizare finală a acestei mărfuri. Se preconizează că utilizarea altor cereale grosiere va crește cu 30 Mt, cu o utilizare mai mare a alimentelor preconizată în Africa.

România va pierde 12 % din piața cerealelor, în favoarea Ucrainei

Se consideră ca și comerțul mondial cu cereale va crește cu 96 Mt, ajungând la 517 Mt până în 2029. Federația Rusă a devenit un jucător major pe piețele internaționale de grâu în ultimii ani, depășind Uniunea Europeană, și va deveni principalul exportator. Se așteaptă să își mențină rolul de lider pe tot parcursul perioada de proiecție, reprezentând 21% din exporturile globale până în 2029.

Se așteaptă ca Ucraina să rămână a cincea cel mai mare exportator de grâu, câștigând continuu acțiuni în comerțul mondial și ajungând să ia cca la 12% din exporturile globale ale României, până în 2029. Pentru porumb, Statele Unite vor rămâne principalul exportator, deși cota sa de piață va scădea deoarece Brazilia, Argentina, Ucraina și Federația Rusă își sporesc cotele pe piața globală a porumbului.

Se așteaptă ca Uniunea Europeană, Australia și Belarus să continue să fie principalii exportatori ai altor state cereale grosiere (în principal orz și sorg), deși creșterea acestor exporturi va fi limitată de creșterea concurenței din partea porumbului pe piețele furajelor și preferințele consumatorilor din Africa, care favorizează soiuri domestice de mei și sorg. India, Thailanda, Vietnam și Pakistan vor rămâne pe primul loc furnizorii globali de orez, dar Cambodgia și Myanmar sunt așteptate să joace un rol din ce în ce mai important în exporturile globale de orez. Se preconizează că exporturile din China vor rămâne peste nivelurile minime observate între 2010 și 2010 2016.

Având în vedere eforturile Chinei de a-și reduce consumul de porumb și, într-o măsură mai mică, inventarele de orez, stocurile mondiale de cereale sunt proiectate să se contracteze pe perioada de perspectivă. Acest lucru va avea ca rezultat o scădere a cerealelor globale agregate raportulului stocuri-utilizare, de la 32% în perioada de bază, la 26% în 2029.

În timp ce, în principiu, stocurile mai mici ar trebui să susțină o recuperare a prețurilor, în practică, stocurile globale de cereale vor rămâne la niveluri în general ridicate, în perioada de perspectivă, chiar în creștere pentru grâu, alte cereale grosiere și orez. Cererea chineză pentru hrana pentru animale și nivelul său general de aprovizionare internă, precum și modificările asociate stocurilor, sunt unele dintre principalele incertitudini în perioada de proiecție.

Proiecția pieței

Oferta globală de cereale este dominată de câțiva jucători importanți. Producția, consumul și exporturile sunt concentrate în aceste țări sau regiuni, în timp ce importurile sunt în general mai răspândite, cu excepția grâului. Exporturile sunt concentrate în special pentru cele patru mărfuri, cu cei cinci exportatori de top,  reprezentând între 72% și 89%. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, concentrarea piețelor de cereale a scăzut semnificativ, atât pentru producție, cât și pentru exporturi. În raport cu alte mărfuri, cum ar fi ca soia, piața cerealelor este mai puțin concentrată.

Viitoarele aprovizionări cu cereale vor depinde în mare măsură de capacitatea de a crește randamentele. La rândul său, acest lucru va depinde de investiții în îmbunătățirea practicilor de cultivare, creșterea semințelor, progrese în biotehnologie, tranziții structurale către fermele mai mari, practici de cultivare îmbunătățite și capacitatea de a adapta tehnologiile și îmbunătățirea transferului de cunoștințe între regiuni. Creșterea, în zonele recoltate, va juca un rol minor pentru cereale, întrucât competitivitatea cerealelor, în raport cu culturile alternative, nu se îmbunătățește.

Extinderile totale de terenuri agricole se așteaptă să rămână limitate de constrângerile legate de transformarea pădurilor sau pășunilor în teren arabil sau din cauza Măsurilor pe care guvernele naționale le pun în aplicare pentru a facilita sau a împiedica comerțul. Acestea pot juca un rol important, în dezvoltarea viitorului comerț cu cereale. De exemplu, taxele de export precum cele implementate în Argentina, vor reduce potențialul țării de a extinde exporturile de cereale. Pe de altă parte, taxele de import, care au devenit recent mai populare, vor reduce cererea țărilor importatoare.

Însă Acordul comercial Statele Unite-China, va presupune că China va mări tarifele de grâu și porumb pentru alte țări, începând cu 2021, adăugând 3 Mt la porumb și 6,3 Mt la grâu comercializate la nivel global și că exporturile sale de orez cresc cu aproximativ 1,4 Mt. Cu toate acestea, deoarece aceste cantități constituie doar cote mici din exporturile globale, nu vor schimba jocul cerealelor internaționale piețe.

Producția globală de grâu

Producția globală de grâu este dominată de Uniunea Europeană, China și India. Se preconizează că producția mondială de grâu va ajunge la 839 Mt, până în 2029, crescând într-un ritm mai moderat, comparativ cu ultimul deceniu. În rândul țărilor dezvoltate, se așteaptă să fie creșteri ale producției de grâu cele mai mari în Uniunea Europeană, având în vedere randamentele sale ridicate, prețurile competitive și calitatea cerealelor. Se preconizează că țările UE vor crește producția cu 50 Mt, până în 2029, iar țările în curs de dezvoltare vor adăuga 36 Mt la producția globală, echivalent cu o creștere marginală a ponderii lor, din producția globală.

India, cel de-al treilea cel mai mare producător de grâu din lume, este de așteptat să-și crească producția de grâu, susținută în mare măsură de acesta politica de preț minim de susținere care garantează fermierilor un venit stabil. Producția crește în

Federația Rusă și Ucraina rezultă din semințele și îngrășămintele hibride produse pe piața internă, scăzute costurile energiei, fermele comerciale mari și calitatea solului.

Consumul de grâu

Creșterea consumului global de grâu este așteptată în principal în cele mai mari cinci regiuni consumatoare de grâu: China, India, Uniunea Europeană, Federația Rusă și Statele Unite, care contabilizează împreună 55% din consumul global. Utilizarea la fabricarea alimentelor, care se așteaptă să rămână stabilă la aproximativ două treimi din total, se estimează că va reprezenta 60% din creșterea totală a cererii, în timp ce global, pe cap de locuitor, consumul va stagna. Pe măsură ce producția globală de animale încetinește și furajele cu porumb devin din ce în ce mai mari, în volume, se prevede că utilizarea competitivă a furajelor din grâu va crește mai lent decât în ​​ultimul deceniu.

Mai mult se crede că producția de etanol pe bază de grâu va crește cu doar 0,6 Mt, susținută de eforturile din China, pentru a crește producția de etanol. În Uniunea Europeană (un utilizator major de grâu în prelucrarea etanolului în trecut deceniu), se presupune că politicile privind biocombustibilii nu mai susțin creșterea în continuare a biocombustibililor din prima generație. Cu producția globală de grâu în mod constant mai mare decât consumul pe toată perioada de proiecție globală,  raportul stocuri-utilizare este de așteptat să ajungă la 37% în 2029, în creștere cu 3,5 puncte procentuale față de perioada de bază.

Prețurile și comerțul cu grâu

Prețul mondial al grâului, măsurat de referința grâului american Hard Red Winter fob Gulf, ar trebui să fie în medie de 214 USD/t în 2019, prima scădere după două creșteri anuale consecutive. Prețul mondial al grâului este se preconizează că va scădea în termeni reali în perioada de perspectivă, dar va crește ușor față de perioada de bază, atingând 258 USD/t în 2029.

Această scădere este un rezultat al prețurilor reale scăzute (și plate), ale petrolului real, așteptările medii privind recolta și creșterea moderată a exporturilor Se preconizează că se va extinde comerțul global cu grâu, cea mai comercializată cereală din lume din 2019, până în 2029, cu o sumă similară cu cea din ultimul deceniu.

Această creștere a comerțului cu grâu reflectă, atât randamentul în schimbare, cât și

schimbarea politicilor. Egiptul, cel mai mare importator de grâu din lume, a semnalat recent o preferință pentru Marea Neagră, cu un grâu cu un conținut redus de proteine, ​​care sprijină creșterea viitoare a exporturilor din acea regiune. În ultimul deceniu, aprovizionare în principalele țări producătoare de grâu din regiunea Mării Negre (Federația Rusă, Kazahstanul și Ucraina) au fost volatile, în principal din cauza fluctuațiilor randamentului, redând astfel volatilitatea exporturilor. Cu toate acestea, creșterea producției a depășit media consumului datorat adoptării de soiuri îmbunătățite.

Ca urmare, se așteaptă creșteri suplimentare ale producției din aceste țări, crescând astfel ponderea acestora în exporturile globale de grâu. Federația Rusă a depășit Uniunea Europeană, ca principal exportator, fapt determinat de prețuri competitive și de apropierea geografică de principalele țări importatoare din Africa de Est și de Nord.

Se preconizează că Federația Rusă va rămâne principalul exportator de grâu, acoperind cca. 20% din exporturile globale de grâu, până în 2029. Se estimează că ponderea exporturilor din Uniunea Europeană va fi crește ușor, având în vedere prețurile sale competitive, calitatea cerealelor și apropierea de piețele majore de export din Africa și Asia. Se așteaptă ca importurile de grâu să fie răspândite mai mult în multe țări importatoare, cu primele cinci: Egipt, Indonezia, Algeria, Brazilia și Filipine, reprezentând o cotă combinată de 26% până în 2029.

Producția mondială de porumb

Se preconizează că producția globală de porumb va crește cu 193 Mt, anual, până la 1 315 Mt în următorul deceniu, cu cea mai mare crește în China, Statele Unite, Brazilia, Argentina și Ucraina. Producția de porumb în China este prognozată să crească mai lent (2,1% p.a.), decât în ​​deceniul precedent (3,1% p.a.), pe măsură ce UE a eliminat sprijinul pentru prețul porumbului și programul său de stocare asociat. Acestea au fost înlocuite cu subvenții agricole directe și achiziții orientate spre piață.

Ca urmare, pe termen scurt, China va trece de la porumb la alte mărfuri, cum ar fi soia și grâul, deși poate trece înapoi la porumb, pe măsură ce stocurile scad la niveluri mai durabile. În Statele Unite, suprafața plantată cu porumb va rămâne stabilă, iar creșterile producției se vor datora în principal randamentelor mai mari. Creșterea producției în Brazilia și Argentina va fi susținută de suprafețe plantate puțin mai mari și de creșteri ale productivității motivate prin politici interne favorabile (de ex. împrumuturi la rate preferențiale), și amortizarea respectivelor monede.

Producția Ucrainei va fi susținută de cultivarea soiurilor domestice cu randament ridicat, crescute în sisteme irigate. Se estimează că consumul global de porumb va crește la rate mai mici decât în ​​ultimul deceniu, în conformitate cu producția. Acesta este rezultatul unei combinații de factori, inclusiv cererea de furaje, politicile de biocombustibili și consumul uman. Se estimează că utilizarea furajelor va reprezenta cea mai mare pondere (68%), din creșterea consumului. În perioada de perspectivă, creșterea eficienței utilizării furajelor și creșterea mai lentă a animalelor, au diminuat cererea de furaje. În plus, se așteaptă ca creșterea porumbului pentru producția de biocombustibili să fie limitată, deoarece politicile actuale privind biocombustibilii nu vor sprijini extinderea în marile țări producătoare.

Prețuri și comerțul cu porumb

Se preconizează că porumbul pentru consumul uman va crește cu 23 Mt, fapt determinat atât de creșterea populației, cât și de creșterea consumului global pe cap de locuitor. Africa subsahariană, unde porumbul alb este o dietă importantă de bază și unde populația crește rapid, se preconizează că va avea cea mai puternică creștere a consumului de alimente (+14 Mt).

Se estimează că prețul mondial al porumbului, măsurat prin referința la porumbul american, va fi de 167 USD/t, deci, neschimbat, față de 2018. Stocurile globale de porumb în scădere, vor limita câștigurile reale din prețul internațional al porumbului. În consecință, în timp ce prețul nominal este estimat să crească la 201 USD/t, până în 2029, această creștere va rămâne în urmă față de inflație și, ca urmare, prețul real va scădea.

Comerțul cu porumb se va extinde cu 36 Mt, până la 194 Mt, până în 2029. Cota de export a primelor cinci exportatorii (Statele Unite, Brazilia, Ucraina, Argentina și Federația Rusă), să reprezinte aproximativ 89%, în 2029. Deși se preconizează că Statele Unite vor rămâne principalul exportator de porumb, cota sa de export va scădea (de la 34%, la 31%), deoarece comercianții din Asia de Sud-Est își indică preferința pentru Porumbul sud-american, datorită percepțiilor asupra nivelului de umiditate și a durității miezului.

Ca regiune, America latină își va crește cota de piață de export, de la 38% în perioada de bază, la 40% în 2029, datorată câștigurilor de producție susținute de politici interne favorabile (de exemplu, împrumuturi la rate preferențiale), și deprecierea monedelor locale. De asemenea, este de așteptat ca Ucraina și Federația Rusă să fie factori de creștere a exportatorilor de porumb, având în vedere că se preconizează că aprovizionarea lor internă va crește mai repede decât cea internă, pentru consum, cu excedentele care intră pe piața globală.

Primele cinci destinații pentru porumb vor continua să fie Mexic, Uniunea Europeană, Japonia, Egipt și Vietnam. Se așteaptă ca Vietnamul, care a înregistrat o creștere constantă a importurilor de porumb din 2012, să devină al patrulea cel mai mare importator de porumb, devansând Coreea de Sud, fapt determinat de creșterea animalelor și a păsărilor sale sectoare. Se așteaptă ca Malaezia să își crească în continuare importurile, pe măsură ce sectoarele zootehnice continuă să crească.

aflat

anterior
urmator

read

newsletter1

newsletter2