În urmă cu exact o lună, Christophe Hansen, comisarul pentru agricultură și alimentație, a prezentat viziunea Comisiei pentru viitorul agriculturii, se arată într-un comunicat COPA-COGECA.

Printre numeroasele măsuri anunțate, una s-a remarcat în special pentru producătorii europeni de culturi proteaginoase: ambiția reînnoită de a dezvolta un plan cuprinzător pentru a aborda dependența UE de importurile de proteine.

Spun „ambiție reînnoită” pentru că, pentru cei familiarizați cu elaborarea politicilor de la Bruxelles, această problemă a fost o provocare recurentă. Atât Phil Hogan, cât și Janusz Wojciechowski au încercat să o abordeze în trecut. Totuși, așa cum spune pe bună dreptate raportul Draghi, „dependențele devin vulnerabilități. Dacă se ține seama de acest avertisment, problema nu mai poate fi amânată în ciuda complexității sale.

Producția de semințe oleaginoase este o piatră de temelie a agriculturii UE, ocupându-se de a doua cultură arabilă cea mai răspândită după cereale. Rapița și floarea-soarelui nu numai că sprijină industria alimentară și a hranei pentru animale din UE, contribuind astfel la reducerea dependenței de proteinele vegetale importate, dar, în același timp, servesc drept resurse cheie pentru energia regenerabilă în transporturi, contribuind direct la decarbonizare și la independența energetică.

În plus, semințele oleaginoase joacă un rol vital în agricultura durabilă prin îmbunătățirea rotației culturilor, stocarea carbonului și furnizarea diferitelor tipuri de servicii ecosistemice. Cu toate acestea, în ciuda importanței sale strategice pentru autosuficiența UE, protejarea sectorului nu pare a fi o prioritate, judecând după decalajul dintre cuvinte și acțiuni.

În ultimii ani, sectorul semințelor oleaginoase din Europa a fost lovit de o combinație de provocări de producție și perturbări comerciale. Schimbările climatice au generat condiții meteorologice extreme, scăderea recoltelor și introducerea de noi dăunători și boli.

În același timp, fermierii din UE au pierdut instrumente esențiale de protecție a culturilor, lăsând cultivatorilor de rapiță, de exemplu, doar opt substanțe active pentru combaterea dăunătorilor, dintre care cinci au același mod de acțiune. Între timp, soluțiile alternative rămân rare, fără noi substanțe active (inclusiv biocontrol) aprobate în ultimii cinci ani și noi tehnici de reproducere (NBT) încă indisponibile.

Dinamica comerțului nu a făcut decât să se adauge acestor dificultăți. Războiul din Ucraina a declanșat o creștere a importurilor de semințe oleaginoase, în timp ce piața de biomotorină - critică pentru sector - a fost inundată de biomotorină ieftină și potențial frauduloasă din China.

După război, UE a liberalizat pe deplin comerțul cu Ucraina și a stabilit „căi verzi” pentru a facilita transportul. Cu puține restricții asupra semințelor oleaginoase ucrainene și doar tarife limitate la uleiuri, exporturile Ucrainei de semințe oleaginoase și produse conexe (făină și ulei) s-au dublat de la 5,5 milioane de tone în 2021 la 11 milioane de tone în 2024.

În timp ce UE a impus restricții la importul produselor precum zahărul, nu au fost luate măsuri pentru a reduce importurile de semințe oleaginoase.

O poveste similară se desfășoară cu biodieselul chinezesc. Importurile au crescut vertiginos de la 0,6 milioane de tone în 2019 la peste 1,7 milioane de tone în 2023, forțând UE să impună tarife antidumping la sfârșitul anului 2024. Cu toate acestea, rămân lacune.

Reglementările UE privind biocombustibilii conferă uleiului de gătit uzat (UCO) o valoare de decarbonizare de două ori mai mare decât biodieselul de prima generație din uleiuri vegetale virgine, în timp ce controlul fraudelor lipsește.

Drept urmare, exporturile chineze de UCO au crescut cu 39,4%, ajungând la 737.000 de tone, dintre care o mare parte este suspectată a fi ulei de palmier fraudulos, clasificat drept biocombustibil neregenerabil în UE. Comisia ia în considerare acum norme de certificare mai stricte, dar rămâne incert dacă vor urma acțiuni concrete.

Odată cu creșterea importurilor care suprimă prețurile și costurile de producție crescând - prețurile la îngrășăminte, de exemplu, au atins un vârf de 1000 EUR pe tonă după război, stabilizându-se acum la 400 EUR - perspectivele pentru fermierii de semințe oleaginoase din UE devin din ce în ce mai fragile. Și dacă tensiunile comerciale globale escaladează, situația s-ar putea agrava.

Toate acestea ne conduc la un paradox important: în ciuda importanței sale strategice, perspectivele pentru sectorul semințelor oleaginoase din UE sunt din ce în ce mai precare. Și odată cu creșterea incertitudinilor comerciale globale, în special în lumina unei a doua administrații Trump, situația s-ar putea deteriora și mai mult.

A doua administrație Trump trimite unde de șoc pe piețe. Canada, al treilea cel mai mare exportator de semințe oleaginoase din lume, livrează în SUA peste 3,2 milioane de tone de semințe oleaginoase și produse conexe în fiecare an. Dacă Trump va impune un tarif de 25%, o mare parte din acest excedent ar putea fi redirecționat către UE, intensificând presiunea asupra producătorilor europeni.

Între timp, SUA au anunțat deja o interdicție a importurilor de UCO din China începând cu 2025. În 2024, SUA au importat peste 1,2 milioane de tone de UCO chinezesc, dintre care o parte semnificativă este probabil să fie redirecționată către UE, destabilizand și mai mult piața de biomotorină.

UE nu-și poate permite o presiune suplimentară asupra producției de semințe oleaginoase. Sunt necesare măsuri urgente pentru a asigura atât disponibilitatea, cât și accesibilitatea instrumentelor de producție esențiale, atenuând în același timp riscurile comerciale. Complexitatea problemei înseamnă că nu există o soluție unică.  în schimb, va fi necesară o serie de politici specifice pentru a sprijini sectorul în mod eficient.

Comisia trebuie să își bazeze viitoarea strategie pentru proteine ​​pe evaluările corecte și să furnizeze propuneri concrete, aplicabile, care să se traducă într-un impact real pe teren. În opinia mea, pentru ca această strategie să aibă succes, trebuie să se concentreze și pe unul dintre cei mai mari contributori la producția europeană de proteine ​​vegetale: făina de semințe oleaginoase - un produs secundar crucial al unei politici de biocombustibili centrată pe durabilitate.

În cadrul Copa-Cogeca, lucrăm activ pentru a oferi contribuții și recomandări de politici care reflectă realitățile cu care se confruntă fermierii și cooperativele agricole. Pe măsură ce ceasul trece, sperăm să ne angajăm în mod constructiv cu Comisia pentru a ne asigura că sectorul semințelor oleaginoase din Europa este nu numai protejat, ci și consolidat pentru viitor. (Foto: Freepik)