Fermele de producție primară reprezintă primul și cel mai esențial nivel al lanțului agroalimentar, furnizând materia primă necesară pentru sectorul de procesare, comerț și export. Aceste ferme sunt specializate exclusiv pe producția brută – fie că vorbim despre lapte, carne, ouă, miere sau pește – fără a integra etape de prelucrare sau ambalare în cadrul aceleiași structuri. În România și la nivelul UE, ele constituie majoritatea numerică a exploatațiilor comerciale și sunt direct influențate de politicile agricole comune, de fluctuațiile de piață și de costurile inputurilor.

În sectorul zootehnic, fermele de producție primară sunt în general dedicate unei singure activități: producția de lapte (bovine, caprine), ouă (păsări ouătoare), carne (porcine, bovine, păsări, ovine) sau creșterea de tineret pentru îngrășare (ex. viței, purcei). Ele nu realizează abatorizare, procesare sau ambalare, ci vând producția către procesatori sau abatoare autorizate.

Conform datelor MADR și Eurostat (2023), peste 84% din exploatațiile zootehnice comerciale din România sunt ferme de producție primară, în timp ce doar 7–9% sunt ferme integrate sau de îngrășare. Spre exemplu, în sectorul de lapte, aproximativ 370.000 de vaci de lapte sunt crescute în sisteme comerciale, iar peste 85% dintre aceste efective se află în ferme care doar colectează și livrează laptele crud către centrele de procesare.

Aceste ferme operează în regim intensiv sau semintensiv, în funcție de specie și dimensiune. În general, fermele de producție primară au structuri standardizate: adăposturi zootehnice, platforme de dejecții, sistem de alimentare cu furaje, echipamente de muls (în cazul laptelui) sau adăposturi climatizate (în avicultură). Costul mediu de investiție pentru o fermă de producție primară modernă variază între 200.000 și 1 milion de euro, în funcție de capacitate, tehnologie și specie.

Productivitatea este un indicator esențial pentru acest tip de fermă. De exemplu, în sectorul bovin de lapte, randamentele medii în România variază între 4.500 și 6.000 litri/an/vacă, față de peste 8.000 litri în fermele intensive din Franța sau Germania. În sectorul avicol, o fermă modernă de ouătoare poate produce până la 330–350 ouă/an/cap, cu conversie furajeră sub 2,3 kg/kg ouă.

Fermele de producție primară sunt puternic influențate de volatilitatea prețurilor la inputuri (furaje, energie, servicii veterinare) și de presiunea pieței. Lipsa integrării le face dependente de contracte cu procesatorii și de politicile de colectare, ceea ce limitează marja de profit și le face vulnerabile la fluctuațiile sezoniere.

Totuși, aceste ferme pot accesa sprijin financiar prin eco-scheme (bunăstare, reducerea antibioticelor, furajare locală), precum și prin intervențiile DR-14 și DR-20 din Planul Strategic PAC 2023–2027, care vizează modernizarea exploatațiilor și tranziția către practici durabile.

În concluzie, fermele de producție primară rămân indispensabile pentru funcționarea eficientă a lanțului agroalimentar și pentru securitatea alimentară a României. Creșterea performanței acestor unități prin investiții, digitalizare și profesionalizare este o condiție necesară pentru competitivitatea întregului sector zootehnic.

(Foto: Freepik)